În această lume mare,
Nimic nu este ușor.
Vrei să faci ceva pe cale
Înainte să cobori.
Încotro să-ți cauți drumul,
În ce parte să te duci?
Doar pe drumul tău, ca fumul,
Ești obligat să apuci.
La început te ascunzi bine,
Ca să fii tu însuți doar,
Minți pe toți, dar nu pe tine,
Să nu fii rănit în dar.
Găsești într-un colț alinare,
Dar ți-e frică să mai ieși.
Vrei să te faci mic, cât doare,
Sub pământul rece-al vieții.
Dar știu că ai o lumină
În mintea ce-ți este scut,
Doar așa exiști din plin acum,
Treci de frica ce te-a frânt.
Treci prin stări atât de multe,
Gândul află ce e drept.
Ești doar singur, și-n tăcere
Îți ții capul strâns la piept.
Miroși încet o hârtie,
Mângâi liniile strâns,
Care apar doar pentru tine
Și pier în infinitul stins.
Literele ies la dansul
Memoriei ce dă război,
Între tine și trecutul
Ce te desbină pe voi.
Scoate tot ce ai de spus azi,
Pentru sănătatea ta,
Vezi unde te-a dus tăcerea
Adusă de mintea ta.
Întuneric e în jur acum,
Dar cuvântul e o torță,
Scris pe piatra rece-a lumii
Care destinul ți-l forțează.
Știu că vrei să țipi în lume,
Abandonat, fără scut,
Fără nicio reținere,
Într-un spațiu nevăzut.
Inima-i frântă de opinii,
Ce conturează ce-i banal,
Iar criticii, ca niște spini,
N-au cum să te definească egal.
Doar tu poți să faci aceasta,
Prin inima ce te-a purtat,
Cu prietenii ce te susțin azi,
Te arăți lumii exact cum ești.
08.08.26