Zgomotul din cap

Pentru ce atâtea gânduri?

Pentru ce atâta tristețe?

Mintea mea aleargă-n cerc,

Fără nicio oprire.

Îmi stă în cale, ca un zid,

Să aflu cine sunt cu-adevărat,

Și îmi ascunde orizontul

Spre o lume mai curată.

Pun greutate pe umerii mei

Din vina lumii de afară,

Din umbra clipelor trecute

Și-a vocilor ce mă-nconjoară.

Mă doare mintea de-atâta zgomot,

Aș vrea să strig, să las să iasă

Tot zbuciumul de disperare,

Să simt din nou că pot respira.

Dar dincolo de-atâta larmă,

Închid doar ochii și ascult:

Răspunsul nu e în furtună,

Ci în tăcere, mai demult.

Voi merge pe un alt drum,

Voi lăsa povara grea în urmă,

Să-mi aflu liniștea în suflet

Pe calea către fericire.

09.07.2026