Iertare Timpului

A sosit clipa

În care trecutul și prezentul

Găsesc o cale să se unească

Și încep să-și povestească.

Mă uit în oglindă cu mirare

La chipul ce-mi pare cunoscut,

Și văd o ființă plină de viață,

Venită direct din trecut.

Acum împart aceste trăiri

Cu oamenii pe care-i întâlnesc,

Prin vorbe bune sau clipe grele

Ce de trecut îmi amintesc.

Poate că a venit momentul

Să mă împac cu vechiul „eu”,

Să las în urmă ce mă-apasă

Și să-i dau timpului iertare.

Când are loc această regăsire,

Simt că e timpul cel mai potrivit

Să-mi fac socotelile cu viața,

Pentru un viitor mai bun.

De mână cu cel ce-am fost cândva,

Pășesc spre ziua care vine,

Cu sufletul împăcat și liber

Și liniștea adânc în mine.

10.07.2026