Toate se destramă-n jur și dor,
În gât simți nodul strâns, amar,
Nesiguranța-ți trece-n față,
Iar îndoiala-ți sapă-n prag.
Nu mai știi ce e de făcut,
Ai trecut pe modul automat,
Și viața trece, te-a pierdut,
Lăsându-te-ntr-un plâns neîncetat.
Rămâi la suprafață ancorat,
Spre viitor privești cu teamă,
Dar speranța încă te-a salvat,
Și-un zâmbet pe obraz se-ndeamnă.
Să-ți pui priorități ai vrea,
Chiar dacă unele-s firești,
Dar simți că dreptatea nu-i a ta,
Și în ezitări te rătăcești.
Nu contează ce va mai urma,
Ascultă doar ce inima îți spune,
Nu lăsa conștiința a-ți dicta,
Ci lasă instinctul să te îndrume.
Fii încrezător, ai dreptate deplină,
Iar lucrurile se vor așeza,
Să lași iubirea să îți vină,
Și prietenia te va lumina.
30.04.2026