Sunt prins la mijloc între două lumi:
Una e caldă, alta e cu fum;
În una banii fac averi și sumi,
În alta cauți doar un simplu drum.
Sunt prins acum intre vechi și nou mereu:
Trecutul strâmb, dar sincer și curat,
Și visul mare care-i parcă greu,
Căci cade iute, fără de păcat.
Sunt prins intre ce-a rămas și ce visez:
Cu amintiri ce dor sau mă alin,
Când gândul fuge și mă întristez,
Dar râd puțin și lacrima o țin.
Sunt prins intre cel de ieri și cel ce vreau:
Un om tăcut, cu teamă și supus,
Sau cel puternic, gata să mai stau
Să strig curat, cu vorba mea de sus.
Sunt prins în gânduri care nu-mi dau pace:
Mi-e teamă uneori de umbra mea,
Dar vreau iubire care totul face,
O strângere de braț să-mi fie stea.
Sunt prins în lanțul vieții, zi de zi:
Cu datorii ce-apasă pe spinare,
Cu griji pe umeri, fără bucurii,
O greutate care pare mare.
Dar vreau să lupt și nu mă dau bătut,
Ridic privirea mândră spre senin,
Privesc inainte, las tot ce-a durut,
Și merg pe drum mai sigur și deplin.
Rup astăzi lanțul care m-a ținut,
Și las în urmă tot ce a durut;
Mă desprind lin de umbre din trecut,
Să pot începe iar de la-nceput.
Nu mai sunt prins, aleg acum să fiu
Un om mai drept, mai tare ca oricând;
Chiar dacă drumul este greu și viu,
Voi merge drept, cu soarele în gând.
19.09.26