Socoteala cu noapte

Somnul nu-mi vine la întâlnire,
Îl aștept în fiecare seară,
Dar las gândurile să se bată
În proporția de umbră, amară.

Nopțile nu mi se mai termină,
Indiferent de oboseală,
Mă întorc pe-o parte și pe alta,
Măsurând în gol noaptea.

Nervii mi se-ntind ca niște corzi,
Gâtul mi-e uscat, de sticlă,
Încerc să respir adânc și rar,
Până ce mintea mi se golește, mică.

Când totul pare fără sens,
Iau noaptea la socoteală,
Și-arunc cuvinte fără țintă,
Până ce nasc ceva frumos.

Iar liniștea se așază încet,
Peste versul scris cu trudă,
Somnul e-n sfârșit stăpân pe mine,
Și nicio voce nu se mai aude.

05.05.2026

★ ★ ★ ★ ★

Aucune note. Soyez le premier à attribuer une note !

Ajouter un commentaire

Nom

E-mail

Site Internet

Anti-spam