Ar fi un miracol etern...
Exist, dar nu știu ce este
Până nu-l găsesc, viața-i un deșert
O simplă și ternă poveste
Îl caut deja de o viață
Și umbra prin lume-i urmez
Nu contează ce valuri mă-ngheață
Până la urmă o să-l urmez
Dar simt că sunt blocate drumuril
Și, orice aș face, în zadar
Nu reușesc să fac pași înainte
Ținut în loc de un prag nevăzut
Trebuie să cobor în adâncul din mine
Să caut răspunsul ascuns în inimă
Să împrăștii de tot ceața gre
Și să las să intre lumina
Să fac loc unui dor mai puternic
Ce-mi dă iar puterea să văd
Să-mi deschid, în sfârșit, sufletu
În fața lumii, fără prăpăd
Și să las, la final, să primeasc
Tot ce-a fost destinat și ales
Iubirea ce-mi este sortită
Cel mai frumos dar ancestral
25.05.2026