M-am săturat de nu mai pot,
Puterile mă lasă-ncet, încet,
Și nu mai știu de am vreun rost
Să merg pe drumul meu, direct.
Sunt obosit să mă tot lupt,
Să fac mereu ce „trebuie”,
Nu mai rezist, sunt la un punct
Unde vreau totul să se termine.
Simt că mă scufund adânc
În obstacolele vieții,
Oricât de tare aș vrea să plâng,
Nu văd lumina dimineții.
În adâncimea stării grele,
Mă pierd și nu zăresc lumina,
Să mă ridic din rănile mele,
Să pot vedea din nou grădina.
30.07.2023