Înconjurat de liniștea din pădure,
De sunetul râului în dimineață,
Aud păsări ce cântă-n trezire,
Sufletul mi-e plin de o nouă viață.
Inima mea bate parca prima dată,
Printre inimi ce bat laolaltă,
Căldura-mi cuprinde ființa toată,
Sunt eu, în sfârșit, cu mintea curată.
Pot să fiu cine sunt, cu adevărat,
Cu brațele deschise spre schimbare,
În mine, în sfârșit, m-am ancorat,
Înconjurat de zâmbete și iubirea.
Nu mi-am imaginat vreodată, aș spune,
Atât de multă bunătate și bucurie,
Chiar și după experiențe mai sumbre,
Se regăsește speranța vie.
Am început acest drum spre mine
Și-am găsit prieteni care mă susțin,
Cu suflete calde, inimi pline,
Mă îmbrățișează în ceasul senin.
Aura mea e tot mai puternică acum,
Iar sursa ei e iubirea curată,
Chiar dacă-mi vine să plâng pe drum,
Bucuria e starea ce-mi este lăsată.
Mulțumesc sufletelor bune și dragi,
Pe care în cale le-am întâlnit,
Îmi dau curajul din inimi de fragi,
Spre mine însumi m-au călăuzit.
10.07.2025