La ultima suflare, ce pare că vine,
Mă gândesc la fiul meu cu ardoare,
Tremură tot trupul în mine,
Și frigul mă cuprinde, mă doare.
Nu credeam că astăzi, pe neașteptate,
Va veni momentul cel de pe urmă,
Mai vreau o clipă de libertate,
Înainte ca viața să mi se curme.
Nu vreau să-l părăsesc încă, nu pot,
Mai am atâtea să-l învăț, să-i spun,
Din experiența mea, din tot,
Să-i fiu pe cale un sfetnic bun.
O, Doamnă în negru, te rog, mai stai,
Revino peste câțiva ani, mai târziu,
Mai lasă-mă puțin în acest plai,
Nu sunt gata încă în pământ să fiu!
Mai trebuie să văd soarele clar
Strălucind în ochii lui plini de lumină,
Când își va găsi propriul altar,
Spre o fericire deplină.
Atunci mă poți lua, nu mă voi opune,
Voi veni cu tine pe drumul tăcut,
Atunci voi putea, în sfârșit, spune,
Că îndrumarea i-am dat, cât am știut.
Viața lui este abia la început,
Orice decizie ar lua pe pământ,
Voi ști că am dat tot ce-am avut,
Și voi pleca liniștit, în cuvânt.
07.08.2024
LA PLUME DE DAVID ALEXANDRE LIEBERMANN