Oare ce oare m-a apucat?
De unde-i trăirea aceasta?
Pumnul se strânge neîncetat,
Simt cum mă apasă năpasta.
Țin pumnul strâns, încordat,
Iau o pernă și-ncep să lovesc,
Cu tot ce în mine-i adunat,
Fără să vreau să mă opresc.
Ce mă împinge spre starea aceasta
Ce mă frământă atât de cumplit?
De ce simt cum crește furtuna,
În sufletul meu obosit?
Încerc să mă închid în mine,
Dar liniștea n-o mai găsesc,
Sunt furii ce n-au fost spuse,
Ce-n valuri se rostogolesc.
Voi merge adânc în pădure,
Să dau voie instinctului greu,
Să las animalul să urle,
Să iasă din sufletul meu.
E timpul să-mi fac mie pe plac,
Să caut drumul spre bine,
Chiar dacă-i de golit un sac,
De vise ce zac în rușine.
Las pumnul atunci să vorbească,
Să spună tot ce-i al meu,
Fără ca răul să crească,
Ascultând instinctul mereu...
Și-oi schimba furia-n iubire.
27.09.2023
.
LA PLUME DE DAVID ALEXANDRE LIEBERMANN