Mi-a fost atât de frică să te pierd,
Lumea-mi părea că stă să se dărâme,
N-aș fi putut nicicând să mă mai iert,
M-aș fi retras în armură, spre fărâme.
Tu erai prezentă-n orice noapte,
În gândurile mele, ca un crez,
Îți spuneam mereu, doar prin șoapte,
Că de orice rău vreau să te protejez.
În fiecare clipă ce venea spre mine,
Îmi spuneam în gând: „o să fie bine”,
Dar sufeream în taină, știam bine,
Că nu-ți spuneam cât țin de mult la tine.
Nici azi nu pot să strig aceste cuvinte,
Pot doar să le rostesc în șoapte, rar,
Să le păstrez aici, adânc în minte,
Și să-ți spun „te iubesc”... ca pe un dar.
28.02.2023