Drumul spre lumina

M-am pierdut și nu știu unde,
Lumea-i parca la fel,
Dar sub masca ce se-ascunde,
Totu-i rece și rebel.

Mi-am pus armură grea pe mine,
Să par de fier, de neînvins,
Dar ce folos că-mi este bine,
Dacă în suflet m-am stins?

Mă simt trist, atingând fundul,
Înghețat de-atâta teamă,
De ce mă doare totuși gândul,
Dacă inima nu ia seamă?

Dar dacă-mi pasă, sunt în viață,
Și pot din nou să mă ridic,
Să privesc teama în față,
Să nu mă mai simt mic.

Îmi adun forța interioară
Și gândul ce-mi dădea ocol,
Să ies din tunel afară,
Să las în urmă acest gol.

Să văd soarele cum crește,
Să-i simt forța arzând vie,
Lumina lui mă copleșește
Și mă umple de bucurie.

19.02.2026

★ ★ ★ ★ ★

Aucune note. Soyez le premier à attribuer une note !

Ajouter un commentaire

Nom

E-mail

Site Internet

Anti-spam