În cerc ne adunăm, respirând împreună,
Sub fumul subțire al bețișorului,
Se umple atmosfera de un aer sfânt,
Discutăm deschis tema aleasă azi.
Alegem mandala care ne cheamă,
Neuitându-ne, în tăcere, adânc în noi,
Și lăsăm mâna în dansul ei ușor,
Se trasează conturul unui sentiment ascuns.
Când culorile curg prin trăsături,
Povestim sentimentele care ies la lumină,
Fiecare nuanță este un gând, un fior,
Care ne face să ne descoperim.
Iar gândul se-nalță, barierele cad,
Mandala prinde culoare ca florile,
Iar între noi, într-un flux neîntrerupt,
Simbioza e o punte pe care am trecut.
La urmă privim, cu ochi plini de uimire,
O artă născută din pură trăire,
Niciuna mai prejos, niciuna mai presus,
Ci chipul frumos a ce n-am putut spune.
Admirăm fiecare lucrare în tăcere
Și sentimentul pe care îl trezește în noi,
Simțind în inimă căldura prietenoasă,
Cu zâmbet și lumină în spiritul nostru.
Plecăm mai ușori, cu mintea senină,
Cu inima-mpăcată, de liniște plină,
Păstrând amintirea ca pe o floare rară,
Din această întâlnire în cercul mandalelor.
01.02.2026
LA PLUME DE DAVID ALEXANDRE LIEBERMANN